ADUN'ARE,
adunări, s.f.
1. Acţiunea de
a (se) aduna si rezultatul ei.
2. Una dintre cele patru operaţii aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur.
3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊
Adunare constituantă = adunare alcătuită din reprezentanţi alesi în vederea votării sau modificării unei constituţii.
Adunare legislativă = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunţa prin vot asupra proiectelor de legi.
Adunare naţională =
a) organ suprem al puterii de stat în unele tări;
b) organ de stat cu funcţii legislative sau consultative.
Adunare generală = adunare cu participarea generală a membrilor în anumite organizaţii, întreprinderi etc.
4. Concentrare a unor fiinţe într-un singur loc.
5. (Articulat, cu valoare de interjecţie) Semnul dat pentru strângerea într-o formaţie ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat.
6. Culegere, colecţie (de texte).
7. (Înv. si reg.) Petrecere. - V.
aduna.
Sursă
: DEX'98
(
1023)
- ana_zecheru